DE BUNĂVOIE ŞI NESILIT DE NIMENI...

 „Mai încerc o dată", îşi zise Sandu. „E frumoasă şi inteligentă. Aş fi fericit dacă ar intra în contul meu afectiv şi de plăcere. Până acum mi-a dat de înţeles că nu o interesează persoana mea. Ce-i drept, a făcut-o cu tact. Mă îmbrac într-un tricou strâmt ca să ad­mire muşchii mei, care o vor apăra de orice duşman. Şi forţa mea masculină o va face să capituleze şi să dorească o aventură a dra­gostei, dar aşa cum îmi închipui doar eu. De-abia aştep să aud ce zice. Uite că se apropie."
-Aşa cum eşti îmbrăcat, ţi se vede toată slăbiciunea, îi zise Ra- mona şi îl şterse de pe listă.

„Mai fac o probă", îşi zise cel care pretindea să i se zică John. A considerat că Ion sună prea rural. „Voi trece cu Mercedesul meu decapotabil pe lângă ea şi am s-o invit la o ieşire, tip spectacol. Am să mân cu două sute la oră şi cât mai departe de casă, ca să ceară disperată întoarcerea. Apoi, am să negociez cererea ei pe un sărut ca în filme. Iar continuarea se va subînţelege. Iat-o, ce elegantă şi distinsă e."
-Pardon, zise ea, locul meu este ocupat de banii tăi.

Şi îl radie şi pe el de pe listă.

Andrei se întorcea acasă îngândurat pe aleea din parc. Venea de la bunica lui care era bolnavă. I-a luat medicamente şi i-a dus mâncare. Slab, înalt şi cu ochii inteligenţi de amabilitate privea aleea cu flori. Ridică o floare ruptă şi o mirosi. Avea un parfum superb. Din sens opus venea Ramona. Se îmbujoră ca floarea din mâna lui. Se gândi să schimbe aleea şi să o evite. Inima lui 1-a în­trebat cândva ceva despre Ramona, şi el nu i-a dat răspuns. Era târziu ca s-o ocolească.
-De când au voie căprioarele să intre în parc pe intrarea principală? o înrebă Andrei cu un fior ce nu i-a scăpat fetei.
-De când cerbii îşi ascund coarnele în frunziş, îi replică Ra­mona.

-Bunica mea îţi transmite, prin mine, dragostea ei, mai încercă Andrei un fior.

-Spune-i bunicii tale afecţiunea mea şi bucuria de a o vedea. Să le porţi cu tine până o vei întâlni.
-Dar, dacă bunica îmi va spune să păstrez ceva din afecţiunea ta şi pentru mine, ce să fac? îndrăzni el.

-Fă ce-ţi spune inima, roşi ea.

-Cineva a scăpat o floare. Pentru că nu ştiu a cui este ţi-o dau ţie. Să o duci mamei tale, ca semn că o preţuiesc, îi zise tremurat Andrei.

-Dar, dacă mama spune să o opresc, ce să fac? jucă Ramona în oglindă sentimentele lui.

-Fă ce-ţi spune inima, o ajută Andrei.

Iar Ramona îl aşeză pe lista inimii ei. Şi semnă.

George Uba - Graffiti pe Inima

Tragerea specială... premaritală

Tragerea specială... premaritală

„Când a intrat pe scenă, cu chitara sub braţ, am simţit că voi culege cea mai reuşită partitură a vieţii mele. Eram în primul rând şi sorbeam fiecare mişcare a idolului meu. Eram îmbrăcată sumar şi provocator. Eram irezistibilă. M-a observat înainte de a scăpa primul acord rock. Un schimb fulgerător de priviri a însemnat in-troducerea noastră în declaraţia de intenţii emoţionale. Zâmbetul lui asasin mi-a vorbit că este interesat de mine urgent. Eu m-am ridicat în picioare ca să mă definesc mai bine privirii lui flămânde. Din gesturile mele, ieşite la întâlnire, ieşea un strigăt care acoperea demenţa sălii de specatacol: Vreau! Şi a început spectacolul. A fost un delir! Parcă luasem o doză dublă de heroină. Eram pur şi simplu o anexă a băiatului cu picioare de gumă. M-am urcat pe scaun şi am sărit pe el, jucând ritmul bestial al celui de care mă îndrăgostisem pe loc. La final, o floarea ce a plutit peste capul meu s-a agăţat de strunele chitării lui electrice. El a luat floarea şi, să nu vă vină să credeţi, mi-a dat-o mie! Am ştiut că începe epoca mea de vis. Eram a lui. Fantastic noroc!

Ne-am cuibărit într-un bar, în noaptea aceea, şi mi-a spus că sunt sursa lui de extaz. Am băut până dimineaţa, deşi eu nu beau decât bere şi rar. De dragul lui, aş fi înghiţit şi sârmă ghimpată.

M-am trezit sub duşul din garsoniera lui infectă, dar ce contează. Eram a lui. Ce noroc a dat peste mine! Să plesnească de ciudă toate fetele care mă cunosc!

După două săptămâni, m-am hotărât să mă întorc la cămin. Ratasem examenele din sesiune, dar ce contează! Eram cea mai fericită fată din facultate. Le-am spus tuturor ce aventură am trăit preţ de două săptămâni. Mi-a dat să gust dintr-un praf alb, care mă făcea să plutesc printre pete de culori. Eram la prima mea experienţă cu drogurile. De dragul lui am făcut-o, dar ce contează! Trebuie să plăteşti un preţ pentru o asemenea relaţie de basm. Am rămas însărcinată. El mi-a spus să fac avort. Eu nu am vrut. Pentru prima dată l-am refuzat. «Nicio problemă», a spus el. «Ne despărţim.» Şi aşa a fost. Acum legăn copilul şi caut droguri. El are droguri şi cântă un rock infernal. A câta fată din primul rând se va urca pe scaun s-o vadă?"

Graffiti pe inima 

George Uba

Graffiti pe Inima

                                                   Graffiti pe Inima

Admiri atât cât ţi se dă. Primeşti cât ţi se oferă. Priveşti fără să pofteşti  şi admiri fără să jefuieşti. De aceea cuvintele au şi gust, şi parfum, şi nobleţe. Când mergi alături de cel sau de cea de care eşti atras, nu arunci cârlige cu momeală să-l prinzi sau s-o prinzi în colivia dorinţelor tale, ci alegi lumini de cer cu care să-i luminezi zâmbetul şi ochii...

Cu sentimente protejate de gânduri curate, te apropii de persoana pe care o conduci în grădina ei, iar tăcerile sunt adevărate fântâni de plăcere. Nu vorbeşti nici prea tare, nici prea încet. Nu râzi absent şi nici ironic. Nu pleci fără să revii şi nu revii fără să surprinzi plăcut. Sculptezi dorul în fiecare pas şi păşeşti spre cel care te priveşte ori de câte ori îţi deschide uşa cu un surâs.

Nicio constrângere nu îl înlănţuie pe celălalt. Nicio insistenţă nu-l sufocă pe însoţitor. Niciun reproş nu îl obligă la schimbare pe partener. E o plecare unul spre celălalt din simplul motiv al unei iubiri care creşte în sublima tandreţe. Ascunşi după zâmbetul Creatorului, cei doi reconstruiesc Paradisul.