The Secret - Documentar

   BobPractor – “ Acest secret iti da tot ce vrei : Fericire, Sanatate si Bogatie “

Dr.Joe Vitale – “ Poti sa ai, sa faci , sa fi tot ceea ce vrei ”

John Assaraf – “ Putem avea tot ce ne dorim , nu conteaza cat de mare e lucrul dorit “

R.W.Emerson – “  Secretul este raspunsul la tot ceea ce a fost , tot ceea ce este si tot ce va fi “

Mike Dooley – “ Principiul poate fi rezumat in trei cuvinte simple : “Gandurile devin lucruri”   

“ Ceea ce simti este oglinda perfecta a devenirii tale “

Ester Hicks – “ Intre ceea ce gandesti , ceea ce simti si ceea ce se intampla exista intotdeauna o legatura ”

W. Churchill –“ Iti creezi propriul univers pe masura ce traiesti “

M.L. King – “ Fa primul pas cu incredere. Nu trebuie sa vezi intreaga scara. Pur si simplu paseste “

“ Cei mai multi oameni gandesc numai ca reactii la ceea ce observa “

Buddha  –“ Tot ceea ce suntem este rezultatul a ceea ce am gandit ”

A.G.Bell – “ Nu pot spune ce este aceasta putere. Stiu doar ca ea exista “

Einstein – “ Imaginatia este totul. Este puterea de previziune a ceea ce va urma in viata “

C. Stone –“ Orice lucru conceput de minte poate fi realizat “

Jack Canfield –“ Cand te simti inspirat, trebuie sa fi increzator si sa actionezi in consecinta “

Esther Hicks – “ Esti singurul care poate creea propria ta realitate “

“ Omul devine ceea ce gandeste “

C. Jung – “ Rezistenta impotriva unui lucru il face sa persiste “

M. Beckwith –“ Invata sa fi calm , si sa-ti indepartezi atentia de la ceea ce nu vrei  si de la toata incurcatura emotionala pe care o aduce lucrul nedorit si concentreaza-ti atentia la ceea ce doresti sa se intample “

John. F. Demartini –“ Intotdeauna am spus ca , atunci cand vocea si viziunea din interiorul tau devin mai profunde si mai puternice decat opiniile din exterior esti stapanul vietii tale”

R. Collies –“ Toata puterea vine dinauntru si de aceea o putem controla “

H. Ford –“ Fie ca gandesti ca poti, fie ca gandesti ca nu poti , oricum ai dreptate “

J. Campbell –“ Urmeaza-ti fericirea si universul iti va deschide usi acolo unde erau doar ziduri “

Miss Boboc 2012

Miss Boboc 2012

Toamna nu e doar anotimpul nunților și al temperaturilor imprevizibile, ci și „anotimpul Miss-elor”. 

În fiecare an, luna noiembrie e o luna de foc pentru liceeni. Nu pentru că ar susține vreun examen  important sau din vreun alt motiv care ține de partea didactică, ci pentru că e perioada în care fiecare liceu o alege pe cea mai frumoasă dintre elevele clasei a IX-a.Astazi 09-11-2012 in scoala noastra s-a desfasurat un mare eveniment,bobocii abia intrati pe bancile liceului au sarbatorit Miss-ul. Începând cu orele 19, domnișoarele vor fi supuse mai multor probe în urma cărora se va desemna marea câștigătoare. 

Astfel, pentru a ajunge la marele premiu, concurentele vor fi nevoite să treacă printr-o probă de cultură generală, o probă surpriză si altele. Impreuna cu ei ne-am strans in cadrul liceului pentru a asista la concurs si a ne distra si simti bine .Evenimentul s-a desfasurat in sala de sport unde inpreuna cu cadrele didactice ale liceului,invitati de onoare,parinti si fosti elevi ai liceului,am aplaudat cu caldura si respect prestatia celor urcati pe scena.

Juriul a fost alcatuit din oameni care au analizat cu atentie frumusetea si inteligenta concurentelor. Concurentele inscrise ne-au entuziasmat si ne-au surprins placut cu inteligenta ,eleganta si frumusetea lor.Au fost si unele mici greseli ca: Vulpea are “pene”,Capitala Londrei este “Austria”, Locomotiva electrica “scoate fum” ,Marea Britanie are “adancime intre 5-15 m” si altele,toate punandu-se pe baza emotiilor care au pus stapanire pe ele de la inceputul concursului.Probele au fost variate,incepand de la proba de inteligenta pana la proba de dans,toate fiind luate in serios de concurente.Le citeam pe chip fericire si dorinta de a iesi castigatoare.Uneori,fericirea, lasa locul spaimei care era normala sa apara si ea in astfel de momente.Concurentele si-au etalat cu mandrie imbracamintea si dansul care le-a scos in evidenta mai mult frumusetea si eleganta.

Ele s-au intrecut in dans facandu-ne pe noi sa traim la maxim acele momente,asteptand cu nerabdare sa vedem care va castiga, pentru ca toate erau talentate.Dupa o seara de foc s-a ales si castigatoarea Miss Boboc 2012, ea fost domnisoara Rotaru Adriana .

Articol preluat din revista “ Murmurul Jiltului “

18 ani

(Majoratul meu)

“Uneori ai nevoie de prieteni buni, si de o familie ingaduitoare pentru a intelege in totalitate semnificatia cuvantului distractie. “

Ei bine, asa prea pretiosul timp a avut grija, ca odata cu implinirea a 18 ani ,sa fiu alaturi de cei pe care ii iubesc. Ziua de 27 ianuarie se anunta o zi cu multe asteptari,  asta pentru ca toti prietenii mei asteptau cu nerabdare sa mai avem  inca o zi de relaxare , in care sa ne distram fara a mai tine cont de problemele cu care toata generatia noastra se confrunta, si anume diferitele probleme cauzate de scoala, familie , diferitele neintelegeri. s.a

Dimineata zilei de 26 ianuarie.

Dupa doar cateva ore de somn , ma trezesc destul de devreme in comparatie cu zilele de Vineri spre Sambata cand aveam bucuria de a petrece mai mult timp in caldurosul meu pat. Eram constient inca de cand ochii mei se deschisesera si zarisera lumina care patrundea prin ferestra  de la umila mea camera, ca trebuia sa ma ridic din pat cat mai devreme posibil deoarece pregatirile pentru prea-importanta mea zi trebuiai sa inceapa. 

Asa ca m-am trezit cum am putut , nici nu apucasem sa infulec ceva  deoarece a trebuit sa ma merg cu mama mea pentru a duce anumite lucruri pe care le uitaseram sa le  trimitem bunilor mei nasi , care aveau sa suporte toate nazdravaniile cauzate de prietenii mei alaturi de mine.

Dupa cum precizam, mica mea petrecere avea sa ia loc undeva la tara, deoarece nu-mi permiteam din cauza spatiului si a vecinilor sa tin ziua la mine acasa.  

M-am imbracat, si am plecat in graba la nasii mei , sau mai precis spre locatia petrecerii.Odata ajunsi, am intalnit-o pe  nasa, care dintotdeauna pentru mine a fost de nepretuit. Am stat de vorba in legatura cu tot ceea ce insemna “ organizare “ si meniu , Initial vroiam ca ziua mea sa se desfasoare la mansarda casei, dar datorita conditiilor meteo nefavorabile a trebuit sa renunt..  Am fost chiar rugat sa-mi aleg o camera  in care sa ma pot distra alaturi de prietenii care urmau sa vina. Astfel ca am facut o alegere , care in opinia mea s-a decis a fi una buna. Am ales sufragria casei, deoarece  m-am gandit ca masuta care era in mijlocul respectivului spatiu , putea fi luata la insistentele  mele si atunci devenea destul de incapatoare. Intr-un final decizia mi-a fost respectata de toti membrii familiei si locul a fost stabilit.. Meniu care urma sa fie servit , a fost facut de mama mea impreuna cu parintele meu spiritual. Am  intrat putin la laptopul nasului meu Claudiu, care era plecat impreuna cu tatal meu si tatal lui pentru a face unele lucrari nu foarte departe, si anume la un om mai in varsta pe la Calcesti. 

Am intrat putin pe contul meu de Yahoo Messenger, pentru a ma asigura ca toti colegii mei vor fi prezenti.

Cu toate acestea , am avut si eu o preferinta in ceea ce prevedea meniul , si anume doream sa se serveasca bunele sarmaulte facute de nasa , pe care dintotdeauna le-am apreciat si mi se pareau “specialitatea casei “ .

Ceea ce trebuie sa preciez este faptul ca dumneaei avea sa-mi faca tortul , o alta calitate pe care o avea ,si o stiam inca de cand eram mai mic si in fiecare an in care imi sarbatoream ziua de nastere , venea cu tortul , sampanie sa sarbatorim . 

Cand ajunsesem, tortul nu era terminat si se afla in frigider , dupa ce aflasem ca el trebuia sa stea mai mult timp la rece. Dupa o perioada de timp petrecuta stand de vorba timp in care si fratele meu sosise , am hotarat sa terminam tortul. El se ocupa de felierea fructelor si cele necesare, in timp ce nasa mea pregatea crema pentru ornamentarea tortului. Astfel ca am fost nevoit sa alegem dintr-p multime de culori pe care sa le folosim, intr-un final ce-a mai potrivita culoare in opinia noastra a fost Rosu, car se evidentia pe albul inital al cremei. Dupa ceva timp, tortul nostru era gata. Ma bucuram enorm stiind ca tortul pe care tocmai impreuna il terminasem era sa fie servit in jurul orei 00:00 atunci cand implineam varsta ce juca un rol foarte important.

Ei bine, timpul trecea foarte repede, si asa mi-am dat seama ca trebuie sa ajung acasa deoarece invitatii mei trebuiau sa soseasca. Am asteptat , timp in care unul dintre invitatii mei , un bun prieten pe care il cunosteam inca de la cea mai frageda varsta , sosise. M-am bucurat enorm la vederea lui si l-am rugat in sinea mea pe Bunul Dumnezeu sa aibe grija ca toti invitatii mei sa soseasca , lucru care de altfel spre fericirea tuturor s-a si intamplat. 

Am mai stat putin de vorba , si telefonul meu a inceput sa sune . Nu stiam cine e asa ca am raspuns , si spre surpriderea mea , era o colega foarte buna de-a mea care venea cu o veste extraordinara, aceea ca urma ca in cateva minute sa ies sa o intampin. Uite asa , primii mei invitati sosisera.  M-am retras putin , si l-am lasat pe fratele meu , Madalin sa stea putin cu invitatii. Ma dusesem sa sun alti 2 prieteni , 2 prieteni din partea carora nu acceptam nici un refuz , deoarece de foarte mult timp planuisem sa luam parte la aceasta zi .  Mi-au raspuns ca vor ajunge  cu o mica intarziere, dar vor ajunge.

A mai trecut ceva timp, si asteptam cu toii restul persoanelor, dar si pe tatal meu , impreuna cu nasul meu care aveau sa intarzie , fapt pentru care am fost nevoiti sa ramanem 10-15 minute acasa la mine.

Ora aproximativa 4, se aude un ciocanit la usa , deschid si ii intampin pe bunii mei colegi. 

Ne-am stransc cu totii, am baut un pahar de suc pentru inceput si am asteptat ca sa soseasca nasul meu deoarece trebuia sa-mi iau boxele , si ce mai era necesar cu masina. In acel moment , timpul pentru mine se scurgea foarte greu , dar spre o usurare totala,  aud usa deschizandu-se si ies in intampinarea tatalui meu. M am bucurat foarte mult si am inceput alaturi de Cata, sa scot repede boxele ca sa mai recuperam din timp , si am iesit alaturi de nasul meu sa le asezam in masina.

Le-am asezat, el plecase cu masina si m-a rugat sa mai astept 10 minute. Urma sa ma sune el sa ma anunte cand sa vin alaturi de colegii mei .

Afara , vremea era foarte rece, si ninsese putin spre bucuria mamei mele care dorea ca in aceasta zi sa cada cativa fulgi de zapada.

Afara se asternuse zapada si era vizibila sclipirea fulgilor de pe sosea. . . Am avut ceva probleme, in legatura cu participarea colegei mele deoarece parintii ei sunasera informand-o ca nu are cu ce sa se mai intoarca, dar s-a rezolvat si am rasuflat cu totii usurati.

O precizare pe care trebuie sa o fac , un punct negativ , al acestei mici povesti , este ca in urma cu ceva timp , timp in care ma simteam intradevar implinit spun asta deoarece aveam o fata , respectiv prietena mea langa mine, dar din pacate cu 4-5 luni inainte ca eu sa ajung la aceasta zi , lucrurile intre noi luasera o intorsatura la care niciunu dintre noi nu se gandea , sau cel putin ca lucrurile sa degenereze atat de negativ, si am fost nevoit sa accept aceasta cruda realitate.

Trecuse destul timp, astfel ca nu traiam prezentul cu o asemenea tristete de o  intensitate ca la inceput, dar cu toate acestea ea inca imi era prin minte. 

Ceea ce m-a marcat , era faptul ca alaturi de ea planisem toate lucrurile , dar nu puteam sa fiu demoralizat fix in ziua aceasta si mi-am gasit puterea interioara sa continui . Trebuia sa o invit , si simteam ca trebuie sa fac asta.

Am asteptat p Messenger, ea nu se arata deloc. Asa ca am hotarat sa fac rost de numarul ei , sa o sun si sa o informez in legatura cu ceea ce planuisem. Am cerut numarul ei  cu gandul ca nimeni , chiar numeni nu se astepta ca eu sa ,mai intreb de ea .

Am facut rost de numar, am tastat numarul, si .... , am asteptat . Ma blocasem. Mintea mea era total confuza si nu stiam ce o sa-i zic, cum sa-i explic... . Intr-un final am apasat p butonul care facea apelul. Suna o data, suna de doua ori si raspunde. Ei , in acel moment nu stiam nici cum sa ma prezint crezand ca , o data cu trecerea timpului ea nu ma va recunoste. M-am recomandat ca fiind Cata, - fratele lu mada ( colegul ei ) lucru care dupa mi s-a parut total banal ., dupa care am inceput sa-i spun ce aveam de spus. “ sti ca maine , e o zi importanta din viata mea , si nu cred as putea sa te omit tocmai pe tine”  era o fraza din scurta convorbire pe care aveam sa o tinem.

Nu mi-a dat un raspuns concret, si ramase ca ea sa-mi trimita in mesaj raspunsul . Dupa ce am inchis telefonul,  ma cuprinsese un fiior al necunoscutului si realizam cat de tare putea sa-mi bata inima , spunandu-mi ca inainte telefonatul inainte era un lucru firesc. Am primit un raspuns total astptat pot spune, acela ca s-ar simti foarte prost daca s-ar afla prin preajma mea.

Era pentru prima data cand reuseam sa am o discutie cu ea , dupa o perioada foarte indelungata de timp . Am vorbit putin prin mesaje, ceva legat de ultimele decizii luate de amandoi , si am aflat ca si in ziua de azi , ea a ramas cu o “informatie “ eronata , traind cu ideea total gresita aceea ca eu am vorbit-o negativ.

Tot ceea ce mai stiu e ca eu am dat ultimul mesaj ,  intrebandu-ma si acum care a fost motivul pentru care nici macar un simplu “pa-pa “ nu putea sa-mi trimita.

Si asa a trecut timpul , am incercat sa ma departez putin de gandul care ducea la ea.

Sunase nasul meu care-mi spusesse ca pot sa veni. Am plecat alaturi de toti prietenii mei , mai putin 2 care aveau sa vina , dar si fara fratele meu si Cata, care mai asteptasera putin.

Am plecat cu totii, in jur tainuia o fericire nemaintalnita, vremea era ca in povesti , zapada si polei pe care ne-am dat tot drumul pe care avea sa-l parcurgem .  Am ajuns la locatia stabilita, ai mei ne intampinasera, si hotarasem sa-i asteptam si pe ceilalti sa soseasca.

Timpul trecea si ei nu se aratau , si am hotarat sa mergem sa ne distram putin , sa facem karaoke (un lucru care ne placea la nebunie) ... 

In timp ce ne distram , sosisera si ceilalti. Pot spune ca eram intradevar bucuros, si i-am invitat si pe ei l dans. Atmosfera era una foarte plina de distractie , muzica era la maxim si toti ne simteam foarte bine. 

Am mancat, am baut , si timpul trecea foarte foarte repede , pierzand notiunea timpului.

Am petrecut ore bune , dar nazdravaniile noastre nu au facut notra discofordanta.  Am avut parte si de geamuri si de cani sparte.... si mult deranj, dar ce sa facem , asa e la o zi onomastica.

Si-am petrecut , si am jucat si in casa , si afara pe frigul napraznic , si poleiul ce avea sa ne puna mari probleme atunci cand era vorba sa jucam deoarece ne-am ales cu multe cazaturi ce starneau defiecare data rasul. 

Un coleg se apropiase de mine si imi spusese Hai afara ! e aproape 00:00  , bucurie imensa pe mine...

Am iesit cu totii, si cand ceasul arata ora 00:00 , a trebuit sa fiu saltat de 18 ori in aer de catre colegii mei. Pot spune ca a fost o placere nemaiintalnita , si ca sentimentul acela de frica ca sa nu pic imi dadea parca o bucurie in plus.

Un moment emotionant a fost cand a trebuit sa facem poze, si ne-am strans cu totii intr-un cerc (colegii) am facut o poza dupa care eu am mai dorit inca o poza dar tineam ca mama mea sa fie alaturi de mine. 

Buna mea mama venise, ma stransese in brate si intr-un mod neasteptat a inceput ca lacrimile ei sa curga.

M-am emotionat la maximum si am strans-o cat am putut eu de tare in brate. Dar nu e totul , cand am taiat tortul , si am deschis sampania, tatal meu ma luase in brate si incepuse sa planga. In momentul acela , am simtit intradevar ca trairesc acel moment la maxim, si mi-am readus aminte ca am cei mai buni, si mai intelegatori parinti de pe pamant. 

Am mai petrecut putin , se facuse tarziu , ceasul arata ora aproximativa 1:30, si unii dintre noi nu au mai putut sta.

Incetul cu incetul  ne pregateam sa incheiem aceasta minunata zi. I-am petrecut pe colegi, le-am multumit ca si-au facut timp, si au avut bunavointa de a se distra alaturi de mine.

Eu, fratele meu , Cata si Koso mai ramaseseram putin , dar dupa ceva timp am ajuns si noi  acasa , si ne-am asezat in paturile noastre si a-m adormit aproape instantaneu din cauza oboselii.

Ziua de 26 spre 27 ianuarie se termina astfel. Ma bucur ca ziua aceasta a fost una speciala pentru toata lumea, sper ca toti sa se fi bucurat la fel de mult ca mine. 

"Mi-am dat seama ca fara prieteni nu am nimic, ci ca ei sunt comoara pe care am adunat-o de-alungul acestor 18 ani."