18 ani
(Majoratul meu)
“Uneori ai nevoie de prieteni buni, si de o familie
ingaduitoare pentru a intelege in totalitate semnificatia cuvantului distractie. “
Ei bine, asa prea pretiosul timp a avut grija, ca odata cu implinirea a
18 ani ,sa fiu alaturi de cei pe care ii iubesc. Ziua de 27 ianuarie se anunta
o zi cu multe asteptari, asta pentru ca
toti prietenii mei asteptau cu nerabdare sa mai avem inca o zi de relaxare , in care sa ne distram
fara a mai tine cont de problemele cu care toata generatia noastra se
confrunta, si anume diferitele probleme cauzate de scoala, familie , diferitele
neintelegeri. s.a
Dimineata
zilei de 26 ianuarie.
Dupa
doar cateva ore de somn , ma trezesc destul de devreme in comparatie cu zilele
de Vineri spre Sambata cand aveam bucuria de a petrece mai mult timp in
caldurosul meu pat. Eram constient inca de cand ochii mei se deschisesera si
zarisera lumina care patrundea prin ferestra
de la umila mea camera, ca trebuia sa ma ridic din pat cat mai devreme
posibil deoarece pregatirile pentru prea-importanta mea zi trebuiai sa inceapa.
Asa ca
m-am trezit cum am putut , nici nu apucasem sa infulec ceva deoarece a trebuit sa ma merg cu mama mea
pentru a duce anumite lucruri pe care le uitaseram sa le trimitem bunilor mei nasi , care aveau sa
suporte toate nazdravaniile cauzate de prietenii mei alaturi de mine.
Dupa
cum precizam, mica mea petrecere avea sa ia loc undeva la tara, deoarece nu-mi
permiteam din cauza spatiului si a vecinilor sa tin ziua la mine acasa.
M-am imbracat,
si am plecat in graba la nasii mei , sau mai precis spre locatia
petrecerii.Odata ajunsi, am intalnit-o pe
nasa, care dintotdeauna pentru mine a fost de nepretuit. Am stat de
vorba in legatura cu tot ceea ce insemna “ organizare “ si meniu , Initial
vroiam ca ziua mea sa se desfasoare la mansarda casei, dar datorita conditiilor
meteo nefavorabile a trebuit sa renunt..
Am fost chiar rugat sa-mi aleg o camera in care sa ma pot distra alaturi de prietenii
care urmau sa vina. Astfel ca am facut o alegere , care in opinia mea s-a decis
a fi una buna. Am ales sufragria casei, deoarece m-am gandit ca masuta care era in mijlocul
respectivului spatiu , putea fi luata la insistentele mele si atunci devenea destul de incapatoare.
Intr-un final decizia mi-a fost respectata de toti membrii familiei si locul a
fost stabilit.. Meniu care urma sa fie servit , a fost facut de mama mea
impreuna cu parintele meu spiritual. Am
intrat putin la laptopul nasului meu Claudiu, care era plecat impreuna
cu tatal meu si tatal lui pentru a face unele lucrari nu foarte departe, si
anume la un om mai in varsta pe la Calcesti.
Am
intrat putin pe contul meu de Yahoo Messenger, pentru a ma asigura ca toti
colegii mei vor fi prezenti.
Cu
toate acestea , am avut si eu o preferinta in ceea ce prevedea meniul , si
anume doream sa se serveasca bunele sarmaulte facute de nasa , pe care
dintotdeauna le-am apreciat si mi se pareau “specialitatea casei “ .
Ceea
ce trebuie sa preciez este faptul ca dumneaei avea sa-mi faca tortul , o alta
calitate pe care o avea ,si o stiam inca de cand eram mai mic si in fiecare an in
care imi sarbatoream ziua de nastere , venea cu tortul , sampanie sa sarbatorim
.
Cand
ajunsesem, tortul nu era terminat si se afla in frigider , dupa ce aflasem ca
el trebuia sa stea mai mult timp la rece. Dupa o perioada de timp petrecuta
stand de vorba timp in care si fratele meu sosise , am hotarat sa terminam
tortul. El se ocupa de felierea fructelor si cele necesare, in timp ce nasa mea
pregatea crema pentru ornamentarea tortului. Astfel ca am fost nevoit sa alegem
dintr-p multime de culori pe care sa le folosim, intr-un final ce-a mai
potrivita culoare in opinia noastra a fost Rosu, car se evidentia pe albul
inital al cremei. Dupa ceva timp, tortul nostru era gata. Ma bucuram enorm
stiind ca tortul pe care tocmai impreuna il terminasem era sa fie servit in
jurul orei 00:00 atunci cand implineam varsta ce juca un rol foarte important.
Ei
bine, timpul trecea foarte repede, si asa mi-am dat seama ca trebuie sa ajung
acasa deoarece invitatii mei trebuiau sa soseasca. Am asteptat , timp in care
unul dintre invitatii mei , un bun prieten pe care il cunosteam inca de la cea
mai frageda varsta , sosise. M-am bucurat enorm la vederea lui si l-am rugat in
sinea mea pe Bunul Dumnezeu sa aibe grija ca toti invitatii mei sa soseasca ,
lucru care de altfel spre fericirea tuturor s-a si intamplat.
Am mai
stat putin de vorba , si telefonul meu a inceput sa sune . Nu stiam cine e asa
ca am raspuns , si spre surpriderea mea , era o colega foarte buna de-a mea
care venea cu o veste extraordinara, aceea ca urma ca in cateva minute sa ies
sa o intampin. Uite asa , primii mei invitati sosisera. M-am retras putin , si l-am lasat pe fratele
meu , Madalin sa stea putin cu invitatii. Ma dusesem sa sun alti 2 prieteni , 2
prieteni din partea carora nu acceptam nici un refuz , deoarece de foarte mult
timp planuisem sa luam parte la aceasta zi .
Mi-au raspuns ca vor ajunge cu o
mica intarziere, dar vor ajunge.
A mai
trecut ceva timp, si asteptam cu toii restul persoanelor, dar si pe tatal meu ,
impreuna cu nasul meu care aveau sa intarzie , fapt pentru care am fost nevoiti
sa ramanem 10-15 minute acasa la mine.
Ora
aproximativa 4, se aude un ciocanit la usa , deschid si ii intampin pe bunii
mei colegi.
Ne-am
stransc cu totii, am baut un pahar de suc pentru inceput si am asteptat ca sa
soseasca nasul meu deoarece trebuia sa-mi iau boxele , si ce mai era necesar cu
masina. In acel moment , timpul pentru mine se scurgea foarte greu , dar spre o
usurare totala, aud usa deschizandu-se
si ies in intampinarea tatalui meu. M am bucurat foarte mult si am inceput
alaturi de Cata, sa scot repede boxele ca sa mai recuperam din timp , si am
iesit alaturi de nasul meu sa le asezam in masina.
Le-am
asezat, el plecase cu masina si m-a rugat sa mai astept 10 minute. Urma sa ma
sune el sa ma anunte cand sa vin alaturi de colegii mei .
Afara
, vremea era foarte rece, si ninsese putin spre bucuria mamei mele care dorea
ca in aceasta zi sa cada cativa fulgi de zapada.
Afara
se asternuse zapada si era vizibila sclipirea fulgilor de pe sosea. . . Am avut
ceva probleme, in legatura cu participarea colegei mele deoarece parintii ei
sunasera informand-o ca nu are cu ce sa se mai intoarca, dar s-a rezolvat si am
rasuflat cu totii usurati.
O
precizare pe care trebuie sa o fac , un punct negativ , al acestei mici povesti
, este ca in urma cu ceva timp , timp in care ma simteam intradevar implinit
spun asta deoarece aveam o fata , respectiv prietena mea langa mine, dar din
pacate cu 4-5 luni inainte ca eu sa ajung la aceasta zi , lucrurile intre noi
luasera o intorsatura la care niciunu dintre noi nu se gandea , sau cel putin
ca lucrurile sa degenereze atat de negativ, si am fost nevoit sa accept aceasta
cruda realitate.
Trecuse
destul timp, astfel ca nu traiam prezentul cu o asemenea tristete de o intensitate ca la inceput, dar cu toate
acestea ea inca imi era prin minte.
Ceea
ce m-a marcat , era faptul ca alaturi de ea planisem toate lucrurile , dar nu
puteam sa fiu demoralizat fix in ziua aceasta si mi-am gasit puterea interioara
sa continui . Trebuia sa o invit , si simteam ca trebuie sa fac asta.
Am
asteptat p Messenger, ea nu se arata deloc. Asa ca am hotarat sa fac rost de
numarul ei , sa o sun si sa o informez in legatura cu ceea ce planuisem. Am
cerut numarul ei cu gandul ca nimeni ,
chiar numeni nu se astepta ca eu sa ,mai intreb de ea .
Am
facut rost de numar, am tastat numarul, si .... , am asteptat . Ma blocasem.
Mintea mea era total confuza si nu stiam ce o sa-i zic, cum sa-i explic... .
Intr-un final am apasat p butonul care facea apelul. Suna o data, suna de doua
ori si raspunde. Ei , in acel moment nu stiam nici cum sa ma prezint crezand ca
, o data cu trecerea timpului ea nu ma va recunoste. M-am recomandat ca fiind
Cata, - fratele lu mada ( colegul ei ) lucru care dupa mi s-a parut total banal
., dupa care am inceput sa-i spun ce aveam de spus. “ sti ca maine , e o zi importanta din viata mea , si nu cred as putea sa
te omit tocmai pe tine” era o fraza
din scurta convorbire pe care aveam sa o tinem.
Nu
mi-a dat un raspuns concret, si ramase ca ea sa-mi trimita in mesaj raspunsul .
Dupa ce am inchis telefonul, ma
cuprinsese un fiior al necunoscutului si realizam cat de tare putea sa-mi bata
inima , spunandu-mi ca inainte telefonatul inainte era un lucru firesc. Am
primit un raspuns total astptat pot spune, acela ca s-ar simti foarte prost
daca s-ar afla prin preajma mea.
Era
pentru prima data cand reuseam sa am o discutie cu ea , dupa o perioada foarte
indelungata de timp . Am vorbit putin prin mesaje, ceva legat de ultimele
decizii luate de amandoi , si am aflat ca si in ziua de azi , ea a ramas cu o
“informatie “ eronata , traind cu ideea total gresita aceea ca eu am vorbit-o
negativ.
Tot
ceea ce mai stiu e ca eu am dat ultimul mesaj ,
intrebandu-ma si acum care a fost motivul pentru care nici macar un
simplu “pa-pa “ nu putea sa-mi trimita.
Si asa
a trecut timpul , am incercat sa ma departez putin de gandul care ducea la ea.
Sunase
nasul meu care-mi spusesse ca pot sa veni. Am plecat alaturi de toti prietenii
mei , mai putin 2 care aveau sa vina , dar si fara fratele meu si Cata, care
mai asteptasera putin.
Am
plecat cu totii, in jur tainuia o fericire nemaintalnita, vremea era ca in
povesti , zapada si polei pe care ne-am dat tot drumul pe care avea sa-l
parcurgem . Am ajuns la locatia
stabilita, ai mei ne intampinasera, si hotarasem sa-i asteptam si pe ceilalti
sa soseasca.
Timpul
trecea si ei nu se aratau , si am hotarat sa mergem sa ne distram putin , sa
facem karaoke (un lucru care ne placea la nebunie) ...
In
timp ce ne distram , sosisera si ceilalti. Pot spune ca eram intradevar
bucuros, si i-am invitat si pe ei l dans. Atmosfera era una foarte plina de
distractie , muzica era la maxim si toti ne simteam foarte bine.
Am
mancat, am baut , si timpul trecea foarte foarte repede , pierzand notiunea
timpului.
Am
petrecut ore bune , dar nazdravaniile noastre nu au facut notra
discofordanta. Am avut parte si de
geamuri si de cani sparte.... si mult deranj, dar ce sa facem , asa e la o zi
onomastica.
Si-am
petrecut , si am jucat si in casa , si afara pe frigul napraznic , si poleiul
ce avea sa ne puna mari probleme atunci cand era vorba sa jucam deoarece ne-am
ales cu multe cazaturi ce starneau defiecare data rasul.
Un coleg se
apropiase de mine si imi spusese Hai
afara ! e aproape 00:00 , bucurie
imensa pe mine...
Am
iesit cu totii, si cand ceasul arata ora 00:00 , a trebuit sa fiu saltat de 18 ori
in aer de catre colegii mei. Pot spune ca a fost o placere nemaiintalnita , si
ca sentimentul acela de frica ca sa nu pic imi dadea parca o bucurie in plus.
Un
moment emotionant a fost cand a trebuit sa facem poze, si ne-am strans cu totii
intr-un cerc (colegii) am facut o poza dupa care eu am mai dorit inca o poza
dar tineam ca mama mea sa fie alaturi de mine.
Buna
mea mama venise, ma stransese in brate si intr-un mod neasteptat a inceput ca lacrimile
ei sa curga.
M-am
emotionat la maximum si am strans-o cat am putut eu de tare in brate. Dar nu e
totul , cand am taiat tortul , si am deschis sampania, tatal meu ma luase in
brate si incepuse sa planga. In momentul acela , am simtit intradevar ca trairesc
acel moment la maxim, si mi-am readus aminte ca am cei mai buni, si mai
intelegatori parinti de pe pamant.
Am mai
petrecut putin , se facuse tarziu , ceasul arata ora aproximativa 1:30, si unii
dintre noi nu au mai putut sta.
Incetul
cu incetul ne pregateam sa incheiem aceasta minunata zi. I-am petrecut pe
colegi, le-am multumit ca si-au facut timp, si au avut bunavointa de a se
distra alaturi de mine.
Eu,
fratele meu , Cata si Koso mai ramaseseram putin , dar dupa ceva timp am ajuns
si noi acasa , si ne-am asezat in
paturile noastre si a-m adormit aproape instantaneu din cauza oboselii.
Ziua
de 26 spre 27 ianuarie se termina astfel. Ma bucur ca ziua aceasta a fost una
speciala pentru toata lumea, sper ca toti sa se fi bucurat la fel de mult ca
mine.
"Mi-am dat seama ca fara prieteni nu
am nimic, ci ca ei sunt comoara pe care am adunat-o de-alungul acestor 18 ani."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu