DE BUNĂVOIE ŞI NESILIT DE NIMENI...

 „Mai încerc o dată", îşi zise Sandu. „E frumoasă şi inteligentă. Aş fi fericit dacă ar intra în contul meu afectiv şi de plăcere. Până acum mi-a dat de înţeles că nu o interesează persoana mea. Ce-i drept, a făcut-o cu tact. Mă îmbrac într-un tricou strâmt ca să ad­mire muşchii mei, care o vor apăra de orice duşman. Şi forţa mea masculină o va face să capituleze şi să dorească o aventură a dra­gostei, dar aşa cum îmi închipui doar eu. De-abia aştep să aud ce zice. Uite că se apropie."
-Aşa cum eşti îmbrăcat, ţi se vede toată slăbiciunea, îi zise Ra- mona şi îl şterse de pe listă.

„Mai fac o probă", îşi zise cel care pretindea să i se zică John. A considerat că Ion sună prea rural. „Voi trece cu Mercedesul meu decapotabil pe lângă ea şi am s-o invit la o ieşire, tip spectacol. Am să mân cu două sute la oră şi cât mai departe de casă, ca să ceară disperată întoarcerea. Apoi, am să negociez cererea ei pe un sărut ca în filme. Iar continuarea se va subînţelege. Iat-o, ce elegantă şi distinsă e."
-Pardon, zise ea, locul meu este ocupat de banii tăi.

Şi îl radie şi pe el de pe listă.

Andrei se întorcea acasă îngândurat pe aleea din parc. Venea de la bunica lui care era bolnavă. I-a luat medicamente şi i-a dus mâncare. Slab, înalt şi cu ochii inteligenţi de amabilitate privea aleea cu flori. Ridică o floare ruptă şi o mirosi. Avea un parfum superb. Din sens opus venea Ramona. Se îmbujoră ca floarea din mâna lui. Se gândi să schimbe aleea şi să o evite. Inima lui 1-a în­trebat cândva ceva despre Ramona, şi el nu i-a dat răspuns. Era târziu ca s-o ocolească.
-De când au voie căprioarele să intre în parc pe intrarea principală? o înrebă Andrei cu un fior ce nu i-a scăpat fetei.
-De când cerbii îşi ascund coarnele în frunziş, îi replică Ra­mona.

-Bunica mea îţi transmite, prin mine, dragostea ei, mai încercă Andrei un fior.

-Spune-i bunicii tale afecţiunea mea şi bucuria de a o vedea. Să le porţi cu tine până o vei întâlni.
-Dar, dacă bunica îmi va spune să păstrez ceva din afecţiunea ta şi pentru mine, ce să fac? îndrăzni el.

-Fă ce-ţi spune inima, roşi ea.

-Cineva a scăpat o floare. Pentru că nu ştiu a cui este ţi-o dau ţie. Să o duci mamei tale, ca semn că o preţuiesc, îi zise tremurat Andrei.

-Dar, dacă mama spune să o opresc, ce să fac? jucă Ramona în oglindă sentimentele lui.

-Fă ce-ţi spune inima, o ajută Andrei.

Iar Ramona îl aşeză pe lista inimii ei. Şi semnă.

George Uba - Graffiti pe Inima