Graffiti
pe Inima
Admiri atât cât ţi se dă. Primeşti cât ţi se oferă.
Priveşti fără să pofteşti şi admiri fără
să jefuieşti. De aceea cuvintele au şi gust, şi parfum, şi nobleţe. Când mergi
alături de cel sau de cea de care eşti atras, nu arunci cârlige cu momeală să-l
prinzi sau s-o prinzi în colivia dorinţelor tale, ci alegi lumini de cer cu
care să-i luminezi zâmbetul şi ochii...
Cu sentimente protejate de gânduri curate, te
apropii de persoana pe care o conduci în grădina ei, iar tăcerile sunt
adevărate fântâni de plăcere. Nu vorbeşti nici prea tare, nici prea încet. Nu
râzi absent şi nici ironic. Nu pleci fără să revii şi nu revii fără să
surprinzi plăcut. Sculptezi dorul în fiecare pas şi păşeşti spre cel care te
priveşte ori de câte ori îţi deschide uşa cu un surâs.
Nicio constrângere nu îl înlănţuie pe celălalt.
Nicio insistenţă nu-l sufocă pe însoţitor. Niciun reproş nu îl obligă la
schimbare pe partener. E o plecare unul spre celălalt din simplul motiv al unei
iubiri care creşte în sublima tandreţe. Ascunşi după zâmbetul Creatorului, cei
doi reconstruiesc Paradisul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu