PentruNoi: Copacul nostru

luni, 9 iulie 2012

Copacul nostru

În mijlocul vietii noastre creste un copac, un copac cu radacinile adânc înfipte în inimile noastre din care îsi trage seva. Trunchiul lui e gros cât toata iubirea ceo emanam în jur si ramurile-i vânjoase se-nalta sus cât visurile ce ni se nasc în suflete. Ramurile îi sunt acoperite cu mii de momente speciale, ele vor ramâne mereu acolo, frunzele sale, ca sa soarba lumina fericirii si sa-l hraneasca. Dintre frunze, din loc în loc, fructe delicioase ies la iveala: zile si nopti de neuitat, daruri speciale, prieteni minunati, realizarile noastre cele mai importante. Si falnicele ramuri se-nalta si se curbeaza mereu într-un leagan tandru, caci copacul vietii noastre a rasarit si creste de dragul si de dorul altor vieti nascute dintr-a noastra... Eu plus tu facem mult mai mult decât doi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre mine

Numele meu este Catalin . Sunt o persoana foarte comunicativa, personal ma consider putzin diferit de ceilalti prin felul meu de a fi si de a intelege practic realitatea. Imi iubesc prietenii, am langa mine o multime de prieteni alturi de care ma pot bucura de fiecare clipa petrecuta langa ei , pot spune ca sunt foarte multumit din acesta privinta J . Am o familie frumoasa , intelegatoare , un fratior pe care il iubesc, consider pe langa un fratior bun un prieten adevarat. Am colegi exceptionali , colege exceptionale, si cel mai important o am pe iubb a mea (CLAU) care imi ofera nesfarsita placere de a fi iubit patimas de cinevaJ . Datorita suferintei , si a clipelor minuntate alaturi de persoanele p care le-am iubitJ mi am dat seama ca realitatea, este un vis dramatic. Cu ajutorul prietenilor, pe care ii iubesc , am ajuns uneori, pe langa acele clipe minunate pentru care ar trebui sa le multumesc in primul rand lor, la acele momente de disperare. Acele momente in care nu mai stiam ce este cu mine , si cu greu ma regaseam , si realizam ca viata nu e asa usoara precum pare. Trecand prin foarte multe “necazuri” si nereusite am reusit sa- mi formez propiul meu caracter, putzin diferit de caracterul celorlalti. J Mi am dorit dintotdeauna sa fiu acel copil vesel, care sa se bucure pana la o varsta mai inaintata de acea copilarie pe care toti o adora. Cu o copilarie … ca toate copilariile , dar si cu multe probeme in familie, intre prieteni , realizez intr un final , ca aceasta perioada respecitv “ Maturitatea” este o perioada foarte grea prin care poate trece o persoana…. Multi dintre prietenii mei au ramas la fel , necunoscand ce este cu adevarat “greul” au fost intotdeauna foarte multumiti de viata pe care o aveau , insa pot fi absolut sigur ca apropierea ca indivizi in “ familie “ nu a fost o apropiere “absoluta” . Am trait copilaria, si aceasta parte a vietii pana in present , langa acei oameni pe care doar astazi am reusit spre surpriderea mea sa mi dau seama , cine sunt cu adevarat! Am trait marea parte a vietii mele printre mistocari, printre oameni necivilizati , care nu au stiut sa aprecieze o prietenie adevarata, care nu stiu ce inseamna respectul fatza de ceilalti.Traiesc intr-o lume in care “puterea fizica” si “ frumusetea fizica” domina clar peste tot unde pasesti. Pracitc, nu ai unde sa fugi , nu ai unde sa te ascunzi , accepti cu greu realitatea , trecand prin viatza “ schiopatind” . Din nefericire, pentru majoritatea persoanelor , “ trecutul “a innaintat prin viata lor , neinvantand absolut nimic, la fel ca vantul ce adie repejor de la un capat la altul al lumii. Multi n au avut deloc de invatat , multi trec prin viatza fara sa invete aboslut nimic , ajungand odata sa se intrebe “Cine sunt eu cu adevarat” ?

Pentru ei faptul ca au un prieten adevarat nu inseamna nimic, pentru ei faptul ca exista o persoana care tine cu tot sufletul la ei , nu inseamna nimic, practic isi bat joc de oricine le iese in cale.Pot zice ca , cunosc insa, din pacate putzine personae , care realizeaza defapt “cine sunt cu adevarat” si isi acorda putzin timp pentru a raspunde la anumite intrebari. Traim intr-o lume in care nimic nu ne convine , asteptam cu nerabdare “ziua de maine” uitand de prezent, nebucurandu-ne de prezentul care are atatea parti bune. Nu gasim niciodata timp sa spunem ce avem pe suflet, si daca gasim acel timp , pot spune ca , cu sigurantza nu gasim acea persoana care sa ne asculte. Fiecare are grija de sine, fiecare isi vede de viatza lui, Fiecaruia ii pasa dooar de sine*. Pur si simplu parintii , in ziua de azi nu stiu sa-si mai educe copii, nu au timp de ei , se bucura doar ca ei traiesc ( nu conteaza cum ) si ca sunt in viatza. Peste tot in lume aceleasi situatii, iesi din casa cu teama, te gandesti la viitor, si niciodata nu ajungem sa ne maturizam … Cati dintre noi , ne am pus intrebarea “Cine sunt cu adevat” , Cu ce scop sunt aici” sunt sigur ca un procentaj destul de mic ar raspunde cu “ da” . Toti sunt pe interes, rar mai gasesti fete dragutze care vor doar dragoste adevarata, sentimente adevarate . Cu foarte multe regrete, pot spune sincer, cu ajutorul opiniei mele ca ceva trebuie sa se schimbe, si ca nu sunt multumit de felul cum este abordata “ realitatea” . Realizez prin cele spuse mai sus.. Ca civilizatie , si prietenie adevarata nu mai exista. Peste tot unde mergi , esti luat ma “misto” si nici o persoana nu iti vine in ajutor

PentruNoi

Pagini

luni, 9 iulie 2012

Copacul nostru

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Text

Followers

Afişări de pagină