sâmbătă, 31 martie 2012

 De-ati fi voi ca iubita mea... 

 Mergând printr-o câmpie le-am spus florilor: de-ati fi voi asa frumoase si înmiresmate ca iubita 
mea ....... n-ar mai ramâne una singura neculeasa; Si toate m-au privit invidioase... 
Trecând peste-un pârâu zglobiu i-am zis acestuia: de-ai fi tu asa unduios ca iubita mea ....... n-ai ajunge 
nici zece pasi de la izvor si-ai fi sorbit deja cu totul; Si râul se-nvolbura nervos si ma stropii... 
Simtind vântul printre plete i-am soptit: de-ai stii tu sa mângâi ca iubita mea ....... ar fugii oamenii 
dupa tine în loc sa fugi tu dupa ei; si vântul disperat smulse tot ce gasii în jur si le-arunca dupa mine... 
Ajungând în vârful dealului ma-ntâlnii cu soarele si-i striga-i: de-ai fi tu soare asa fierbinte si senzual 
ca iubita mea ....... ar creste florile cât copacii de dragul tau; Si soarele uimit se facu mic, si mai mic, si 
mai mic, si noaptea ma-mpresura iar eu speriat fugii la tine... 
....... , acum ca toata lumea ma dusmaneste, spune-mi tu cine are sa ma ocroteasca? 
Aaa, si uite stelele noptii... de-ar fi ele asa de stralucitoare ca stele din ochii 

 iubitei mele ....... n-ar mai fi-ntuneric si... poftim? ai spus ceva? 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu