De-ati fi voi ca iubita mea...
Mergând printr-o câmpie le-am spus florilor: de-ati fi voi asa frumoase si înmiresmate ca iubita
mea ....... n-ar mai ramâne una singura neculeasa; Si toate m-au privit invidioase...
Trecând peste-un pârâu zglobiu i-am zis acestuia: de-ai fi tu asa unduios ca iubita mea ....... n-ai ajunge
nici zece pasi de la izvor si-ai fi sorbit deja cu totul; Si râul se-nvolbura nervos si ma stropii...
Simtind vântul printre plete i-am soptit: de-ai stii tu sa mângâi ca iubita mea ....... ar fugii oamenii
dupa tine în loc sa fugi tu dupa ei; si vântul disperat smulse tot ce gasii în jur si le-arunca dupa mine...
Ajungând în vârful dealului ma-ntâlnii cu soarele si-i striga-i: de-ai fi tu soare asa fierbinte si senzual
ca iubita mea ....... ar creste florile cât copacii de dragul tau; Si soarele uimit se facu mic, si mai mic, si
mai mic, si noaptea ma-mpresura iar eu speriat fugii la tine...
....... , acum ca toata lumea ma dusmaneste, spune-mi tu cine are sa ma ocroteasca?
Aaa, si uite stelele noptii... de-ar fi ele asa de stralucitoare ca stele din ochii
iubitei mele ....... n-ar mai fi-ntuneric si... poftim? ai spus ceva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu