As vrea sa fiu o salcie iar tu sa fii un lac, si toata viata sa mi-o petrec aplecat peste malul tau, sa-mi las bratele ramurilor atârnând peste luciul tau, sa te sarut din când în când cu câte o frunza si tu sa te-nfiori în unde... Sa vina-ndragostitii lânga noi ca sa-si faca declaratii de dragoste si sa admire stelele îmbratisati, sa se rasfrânga în tine iar eu sa-i umbresc si amândoi sa-i întelegem atât de bine... As vrea sa fiu o salcie iar tu sa fi un lac, vântul de primavara sa te sarute si sa te umple de toata prospetimea lui, vântul de vara sa te sarute si sa te-ncinga cu toata fierbinteala lui, vântul de toamna sa te sarute si sa te-mpovareze cu toate parfumurile lui, vântul de iarna sa te sarute si sa te umple de toata puritatea lui, dar mai ales iubitul tau sa te sarute si sa te poarte unde nici cele patru vânturi nu pot ajunge... Cât e pamântul în lung si lat vânturile îl strabat dar nici cele mai aprigi vijelii nu zboara mai repede cum îmi fulgereaza zâmbetul tau prin inima, de la un capat la altul al unei iubiri imense.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu