Minunea mea

 

      E un petic de cer stralucitor undeva pe care mâinile mele îl pot atinge, e un colt de paradis fermecator undeva pe care ochii mei îl pot vedea, e o minune aici pe pamânt, pe lânga care multi trec nepasatori dar eu am chemat-o în viata mea, o strang în brate înfrigurat dupa caldura ei si îi soptesc mereu ”te iubesc .......” ......., zâmbetul tau e calea mea în viata, poarta-ma oriunde îti doresti doar nu-mi da drumul din inima ta, mi-am facut cuib fericirii în ea. Oare cum as fi atins fericirea cu pasii care ma stiu purta doar pe pamânt, oare cât de departe as fi ajuns fara iubirea ta care ma-ndeamna sa ma opresc, sa-nchid ochii si sa o urmez în locuri pe care nu le pot descrie în cuvinte. Iubirea ta, acea revarsare de grija si tandrete, acea adiere de priviri luminoase care prind glas si înteles doar în fericirea mea, fara tine m-as fi pierdut printre dune de nisip, fara tine as fi privit nepasator cerul fara sa-nteleg niciodata ca trebuie doar sa-ngenunchez, sa-nchid ochii si sa îmi ridic putin chipul... ca sa îl sarut. Te iubesc, minunea mea...